Ultimul week-end de vara, eram invitat la o petrecere acolo, asa ca am zis sa merg.Nu mai auzisem niciodata de BlackSeaRama.

Si-am purces la drum, cu permisul abia recuperat, dupa Vama Veche, la 40 de kilometri fiind aceasta localitate.Am ajuns destul de tarziu in noapte din motive obiective cum ar fi uitatul buletinului acasa, si intors de la Giurgiu inapoi in Bucuresti, si nu am apucat atunci sa vad mai nimic , decat o bariera, si un complex imens de vile, asezate cuminte pe 3 randuri.Pe lumina am vazut ca acest complex are 100 de vile, iar fiecare vila are piscina proprie.In fata randului 3, unde am stat noi, se gasea o prapastie, iar inainte de prapastie era bineiteles o piscina de 100 de metri.In spate era un teren de golf, si cam asta era totul.Fiece vila avea 4 dormitoare imense, cu baie proprie si finisaje exceptionale, pe stil mediteranean.

Pot spune cu mana pe inima, ca din toate tarile in care am fost, din punctul de vedere al locatiei, conditiilor si privelistii, asta a fost locatia nr.1. Langa vile era un restaurant, iar in toata aceasta proprietate accesul se facea doar pe baza de cheie.Nu pot spune ca era plin, insa era plin de straini, multi asiatici, romani si oameni care venisera sa cheltuie bani seriosi acolo.

Am petrecut 3 zile excelente acolo, iar cand am plecat mi-am spus zambind in barba ca mai au pana sa ne ajunga pe noi.Curatenia, oamenii, urbanismul, si bunele maniere ale romanilor sunt proverbiale, si de negasit nicaieri.

Nici in Bulgaria.

Nu este un mesaj umanitar, si nici nu e nevoie de bani pentru o cauza nobila, ci doar de incurajarile voastre.

L-am cunoscut pe Sergiu in urma cu 7 ani, fiind amandoi pasionati de jocul Fifa, la acea vreme.De la simple cunostinte am evoluat rapid la amici, si mai repede la prieteni. Simteam ca este fratele pe care nu l-am avut niciodata, si incet incet prietenia noastra s-a sedimentat in anii de aventuri ce au urmat. In 2004 am plecat impreuna intr-o noapte obisnuita, in Amsterdam, cu masina, desi nu mai iesisem niciodata din Romania.Aventura mirifica pe care am avut-o ne-a dat aripi pentru peste 100 000 de km calatoriti impreuna in anii ce au urmat, unde am vizitat aproape 25 de tari, si am pus bazele unei prietenii pe viata.Ne-am cumparat un loc comun in care sa ne construim un loc, peste ani, si in care tot impreuna sa fim in toate.

In vara aceasta , Sergiu mi-a fost nas la nunta mea, alaturi de frumoasa lui sotie Andreea si de micutul lor baietel, Stefan Radu.Simteam ca Sergiu este Nasul pe care mi l-am dorit, si ca prietenia noastra merita urmatorul nivel.

Am avut o petrecere pe cinste, am fost inconjurati de oamenii importanti pentru noi, si noaptea nuntii a devenit de neuitat, pentru mine ca fin , pentru Sergiu ca Nas, si pentru noi ca prieteni.

Acum 2 saptamani, Sergiu se intoarcea de la Valenii de Munte, unde a crescut si unde ii sunt parintii si familia, catre Bucuresti.A fost izbit frontal de o masina de pe contrasens, iar rezultatul il puteti vedea in scurta filmare de la fata locului:

Pentru Sergiu, timpul s-a oprit in loc.Masina care a sarit gardul de plastic indreptandu-se catre el, a ramas in aer.Vesnicia a durat o miime de secunda, iar izbitura violenta l-a trimis in lumea viselor. In cateva momente s-a dezmeticit, s-a smuls din restul de masina ramas, iar durerea de picior l-a tintuit in pamant.
Supravietuise celei mai mari provocari ale vietii sale.

A fost dus de urgenta la spital, unde a fost operat la picior.Doctorii i-au pus o tija metalica, pe care trebuie sa o scoata peste 4 saptamani, pentru a-si putea continua viata, la fel ca inainte. Sta imobilizat in pat, si ii tresare vocea cand vorbim la telefon, si ne amintim de multele noastre ghidusii din trecut. Dumnezeu il iubeste suficient de mult cat sa nu lase o familie fara tata, o sotie fara sot si un fin fara nas.
Lucrurile isi vor reveni, Sergiu este optimist ca in scurt timp ne vom relua activitatile cotidiene, insa care ne umpleau viata intr-un mod placut.Am batut lumea din Maroc pana in Hamburg, si Amsterdam pana in Kusadasi.Am mers de mai multe ori in Delta impreuna, decat cei responsabili cu ecologizarea Deltei.Am avut atat de multe momente frumoase in viata noastra, si am da orice sa le continuam.

Ne apropiem cu pasi marunti de rostul scrierii mele, care pe langa faptul ca reprezinta una din arderile mele interioare, ale ultimelor saptamani, vreau sa fie startul unor urari de bine, adresate lui Sergiu, sub forma de comenturi ale acestui articol.

Asadar, oameni buni, prieteni, colegi, vizitatori al acestui blog, daca vreti sa faceti un om fericit, nu aveti nevoie decat de o fereastra deschisa a sufletului vostru, catre Sergiu, transpusa intr-o urare.As vrea sa strangem cat mai multe asemenea urari, si sa ii aratam lui Sergiu ca ne pasa de el, si ca ii suntem alaturi in aceasta incercare!
Dati linkul asta si prietenilor vostri, si prietenilor prietenilor vostri, pe facebook, pe mail, pe yahoo messenger, pe hi5, pe orice vreti voi ca lumea sa ii scrie lui Sergiu, si sa il facem sa treaca mai usor prin asta.

Simple as that!

Va multumesc!!

Am ramas acolo o saptamana, ne-am bucurat, minunat si invidiat de ospitalitatea turca, excelenta strategie turistica combinate cu o vreme potrivita de parjoleala.Am plecat din Side catre Marmaris cu intentia de a traversa de acolo marea pana la Rhdos, si sa continuam ulterior din Rhodos in Grecia pe continent.Nu am avut sansa in acea zi, am plecat catre Bodrum, unde am si ramas peste noapte pentru a intra pe o noua ruta cu prima statie in insula Kos.Am plecat a doua zi catre Kos, de unde am continuat catre Thessalonik cu un alt vapor, nu inainte de a avea o zi exceptionala pe plaja din Kos, unde ne-am imbaiat, am gustat minunatii mediteraneene, si am survolat principalele atractii ale insulei cu Segway.

Vaporul ne-a dus in Thessalonik, intr-o excursie de 20 de ore, urmand ca dinThessalonik sa venim catre casa.

Vre-o 3500 de km, mult soare, companie de ‘mare angjament’ , Madalina, sotia mea , Paris si Costin.

Voi reveni cu detalii cand ‘developez’ pozele.

BTW, stie careva de un site asemanator flickr ce poate fi integrat in blog , dar care sa permita mai mult de 200 de poze?

Stam intr-un complex de hoteluri, toate aranjate si dichisite, cu parcuri largi, piscine, zone amenajate de tenis, fotbal, ping pong, sporturi acvatice, si multe, multe magazine de suveniruri.Ocazie cu care ne-am achizitionat o serie de amintiri, pentru  a le imparti celor mai glumeti de acasa.

Am stat 2 zile in aceasta locatie, intr-un hotel generos,  aproape de marginile stancoase ale Marii Adriatice.Ne-am petrecut timpul facand baie in piscinele cu apa sarata ale complexului, facand baie in mare, unde nu exista nisip ci doar roci, admirand barcile ce dadeau ocol locului unde eram, si savurand bere rece croata.

Pe seara am asudat la un ping pong, si participand ca spectatori la cel mai ridicol si hazliu spectacol de dans irlandez, reintepretat se pare, unde ne pare rau ca nu am filmat, ca sa ajungem celebri.

Maine ne indreptam spre ultima destinatie inainte de Bucuresti, Belgrad.

Ceea ce acum cateva zile era doar idee, acum a devenit certitudine, deja stiam tot ce aveam de facut pentru a prinde vaporul spre Europa.

Dupa baia din ocean, la Casablanca, plecam spre Tanger – Km trec instantaneu. Ajungem, luam biletele, urmeaza cateva cozi la care trebuie sa stam pentru stampilele de la vama marocana. Cu mici incoveniente, cateva bacsisuri infime, ajungem cu masina la vapor. Ne intampina un italian, un gigolo, care lipeste un sticker cu Genova pe parbriz. Suntem in cala, e 19.00, ajunsesm la fix, cu un pic de tensiune in suflet.

Primul lucru : scari rulante si lifturi, e ciudat sa urci in vapor pe scari rulante.

Majestic – Grandi Navi Veloci – un vas enorm, cu 9 etaje, incepem sa il exploram. Se pare ca are piscina, cateva restaurante, supermarket, sala de cinema – foarte tare – o sa fie doua zile perfecte, de relaxare si plaja in mijlocul Mediteranei.

Vasul incepe sa se miste – usor usor ia viteza. Nici nu ai zice ca esti pe un vapor, pare un hotel enorm, plutitor – o adevarata industrie.

Traversam Gibraltarul – in stanga Europa, in dreapta Africa, vedem perfect conturul stancii pe care urcasem doar cu cateva zile inainte sin e distrasem cu maimutele. Cat de multe am vazut si am facut intre timp, cate experiente, cati oameni am cunoscut, cate senzatii…

Cele doua zile pe mare au trecut ca doua ore, am avut noroc de vreme perfecta si de mare linistita, (eram un pic anxiosi privind raul de mare), iar apusurile de soare au fost senzationale, nu am ratat ocazia sa le pozam.

Obsevam in functie de reteaua de telefonie mobila ca ne apropiem de Italia. Vasul e programat sa ajunga in port la ora 0.30. E ora 21, ne anunta ca trebuie sa ne strangem

bagajele, sa parasim cabina, urmeza sa sosim la Genova – mai repede decat ne asteptam.

Genoa – poarta noastra de intrare spre Europa

Dupa doua zile pe vasul Majestic, dealtfel perfecte, privim toti de pe puntea de la ultimul etaj luminile orasului. Ni se spune – <andate ragazzi – il vaso e a Gonoa>. Ne ingesuim cu bagajele in holul de la piscina.Coboram in garaj, dupa un scurt infern, care ne aminteste prea bine de soferii din Casablanca, iesim cu masina de pe vapor. Toti simtim aer de Europa. E ciudat, suntem la mai mult de 2000 de Km de casa, dar pare asa aproape. Avem oarece nostalgie in suflet.

Brusc, suntem adusi cu picioarele pe pamant de primul vames. Ne scoate din randul de masini, trebuie sa despachetam tot, sa deschidem bagajele, vrea un control detaliat. Ne lasa sa trecem, la 200 de metri, un politist. Incepe – diverse intrebari suspicioase, de ce venim din Maroc, ce am facut acolo, de ce doar 2 zile, daca lucram in Italia, de ce vorbim asa bine Italiana?

Desfacem din nou totul, ciocanesc prin masina, se baga pe sub ea cu lumini. Parca cu parere de rau ca nu au gasit nimic in neregula, ne lasa sa plecam.

Mergem spre hotel, e noptea tarziu, zici ca esti in Ferentari – cartier select am ales.

Ne intindem in paturi – prima impresia despre Italia – groaznica. Toti ii injuram pe italieni in gand, probabil ca si ei pe noi, si de mult mai mult timp…

Dimineata ne abatem cateva ore prin oras.

Ne plimbam pe strazile inguste ale orasului vechi, strazi incarcate de istorie. Toate au nume foarte frumoase – Via Madallena, Via Garibaldi, din nolc in loc vezi mici piete de cateva zeci de metri patrati, unde probabil vechi negustori de pe mare isi vindeau produsele aduse.

Casele sunt superbe, cu arhitectura uniforma, parca se intalnesc catre varf. Strazile foarte inguste sporesc senzatia de inaltime a cladirilor.

Fatade pictate ale palatelor, vechilor familii influente ale Genovei te fac sa ramai maut de admiratie. Cateva sunt in patrimoniul UNESCO.

Orasul are un farmec aparte, merita mai mult de cateva ore, dar ne asteapta o statiune din Croatia, ar carei nume nu e indicat sa il mentionam in limba Romana – toti stiti despre ce vorbim… – ne punem din nou la drum – 670 Km.

Mancarea usor saracacioasa, insa oamenii extrem de amabili, ca de fapt in tot ce a insemnat experienta Maroc pana acum.Ne intalnim cu o doamna din Australia, care a venit singura doar pentru a vizita marocul, de care se simtea irezistibil atrasa.

Am vizitat medina, cea mai mare piata a Rabatului, extrem de veche si incarcata de istorie.Este asemanator bazarului turcesc, insa ceva mai salbatic.Am ratacit pierduti pe strazile intortochiate, pana am reusit sa iesim din vacarm.

Plecam spre cea mai indepartat oras al excursiei noastre: Casablanca

Pe drumul spre Malaga urmeza sa ne oprim in Alicante. Se vede orasul si cateva statiuni din jur – pare spectaculos. Ratam de cateva ori iesirea de pe autostrada, Raducu (GPS-ul) se retacise printre strazi nou construite, intr-un final ajungem la plaja. NU putem sa nu observam piata centrala, plina de oameni, tipic spaniola, foarte vie,  toti palmierii, precum si castelul Sf. Barbara care priveste peste oras si peste mare din varful unui deal inalt. Gata, pe plaja si in apa. Soc – ce e chestaia asta? – plaja plina de africani, asiatici, arabi, europeni, sud americani. Senzatie instantanee de mizerie. Noroc ca apa e sarata.

Iesim  uzi, ne plimbam prin port, iachturi superbe, care accentuaza orasul port. Mancam pe plaja, la un restaurant marinaresc  mediteranean.

Plecam multumiti. Mai sunt 460 Km pana unde dormim in seara asta.

Hamburg e unul din cele mai mari orase din Germania, lucru care se poate observa evident inca de la intrarea in oras, unde trenul suspendat si numarul mare de benzi si jonctiuni isi fac aparitia.Ca in restul Germaniei oamenii se grabesc intr-un mod constructiv, fara a te claxona daca esti un turist ratacit.

Stam la un hotel micut in Reeperbahn, nu este nimic  spectaculos la acest hotel insa totul este intr-o ordine si curatenie deplina.Suntem uimiti de ingeniozitatea folosirii la maxim a tuturor detaliilor si amanuntelor care iti pot face viata mai usoara.

Seara am iesit pe celebra strada Reeperbahn, unde ne-am ghiftuit cu bere si carnati, servite de afgani germanizati foarte bine.

A doua zi am vizitat portul, imens.Cuvantul de ordine in Germania este perfectiune, se pare ca absolute nimic nu ii poate perturba sa nu mai foloseasca acest cuvant.de la micile bucati de beton din care sunt facute trotuarele pana la marile structuri si macarale, vopsite si aranjate perfect.E ca si cum ai munci la o mina de carbuni, mereu imbracat in frac, si culmea, fara sa te murdaresti.

In jurul amiezii am plecat catre Amsterdam, inca un drum de 500 de km…

Cei 1500 au fost infernali.A plouat abundent continuu, drumul prost, aglomerat si soferi neaosi.Am plecat in cele din urma din Bucuresti la aproape 9 dimineata, am ajuns la Sibiu in jurul orei 11.30, si am iesit din Romania la 16.00.A ploua tot drumul, am traversat Ungaria, Slovacia si am ajuns in Cehia in jurul orei 22.00.Ultimii 300 de km au fost groaznici, ploaie, intuneric si sosele nu foarte bine semnalizate, mai ales ca am parasit autostrada.Am ajuns in jurul orei 12.30 in karlovy vary, o mica dar foarte cocheta statiune de la marginea Cehiei.

Dupa un somn adanc, am trecut la vizitarea statiunii.Am fost extrem de surprins, si singura localitate cu care mi-a venit in minte sa o compar a fost Monte Carlo.O multime de hoteluri, restaurante de lux, magazine de bijuterii, imbracaminte, toate asezate intr-o padure nerealistic de verde.Abundau ofertele de SPA, arhitectura placuta, oamenii calzi si izvoarele termale scoase cu iscusinta in evidenta.

Dupa cateva ore de plimbare am plecat catre Hamburg, 650 de km, un mizilic as putea spune fata de ce am indurat in prima zi…

Hamburg, maine.