La fel si trecerea dintre 2011-2012.

Cum nu am mai scris de multisor pe-al meu jurnal virtual, si am primit plangeri in posta si petitii pentru continuarea aventurilor habarniste, m-am decis sa-mi reiau obiceiurile electronice.

Revelionul 2011-2012 a fost primul revelion pe care l-am simtit intr-adevar altceva decat o masa copioasa si 3 melodii saltarete.Inveitabil, experientele mele de pana acum, mai ales cele din ultimii ani se rezumau la asta…

Am luat decizia in noiembrie sa mergem in Maramu’, si sa petrecem in Viseul de Sus trecerea dintre ani.Auzisem de ani buni de Mocanita de pe Valea Vaserului, insa pana acum nu prea am apucat sa aprofundez ideea, asadar, iate-ne in gasca mare de 26 de persoane ca inchiriem pensiunea La Cassa din Viseul de sus, careia ii multumim pentru rabdare, bucatele bune si felul lor de a fi.Seara dinaintea serii revelionului am ajuns cu totii din parti diferite ale tarii, ne-am cazat, si beininteles ne-am pus sa gustam palincuta casei.Ne-a placut asa de mult incat la un moment dat, 4 baieti ne-am hotarat sa facem un offroad spontan prin padure, cu o toyota hilux pe care de curand am achizitionat-o.

Am mers kilometri intregi prin padure, printr-un intuneric ca smoala, zapada de 20 de cm.Am lasat semnalul la telefonul mobil in urma, drumul s-a terminat si noi am inceput sa mergem pe albia raului Viseu.Din pustietate a aparut linia mocanitei si am inceput s amergem pe linie, pe un traseu pe care nu se circula.Evident la un moment dat, linia fiind ingusta am vrut sa iesim de pe ea, sa coboram pe o poteca, si cand am facut un unghi mai mare, am ramas blocati intr-un sant in stanga liniei, plin de mal, apa, si zapada, care nu se vedea fiind acoperit initial de nea. Eu , incaltat cu geox, pantofi de vara perforati, ceilalti baieti din masina nu erau mai acatarii, asadar 2 ore am incercat cam tot ce se putea incerca in materie de scos masina.Degetele ne erau murate, picioarele inghetate si spiritele frante.Problema era ca daca trebuia sa ne intoarcem pe jos sa cerem ajutor, trebuia sa mergem pe jos prin rau prin care am mers cateva sute de metri, sentiment deloc placut.

Ultima incercare a fost cu noroc, am facut un pod santul in spatele masinii, din lemne culese de pe acolo, si am iesit.Am mers in marsalier aproape 1 km, si ne-am intors catre pensiune, unde lumea ne astepta cu sufletul la gura, nestiind nimic de noi de cateva ceasuri bune.A fost ultima aventura a lui 2011.

A doua zi am avut o tentativa de schi la Borsa, unde m-am simtit ca si cum as fi avut intentia de a schia pe o cariera de piatra.Erau mai multe pietre decat zapada, si seara ne-am imbarcat cu toti in ceea ce avea sa fie, drumul nostru catre petrecere.

Mocanita noastra o chema “Mariuta’ si avea 102 ani pe muchie. Era la fel de tinerica, zvelta si calduroasa, nemodificata cu nimic de cum a lasat-o Dumnezo.Avea banchete din lemn, geamuri fragile, si godin in fiecare vagon.Lumina era asigurata de cele doua felinare prinse cu un cui in tavan, iar pentru cine nu stie, este cel mai ecologic vehicul pentru ca merge pe abur.Pe langa ca scartie din toate incheieturile si merge cu 12 km/h, plimbarea a fost o experienta tare minunata prin prisma atmosferei create si a palincii pe care o aveam in dotare.Am avut o oprire intermediara, unde am gustat cateva bunatati locale, si iata-ne ajunsi in poiana.Acolo totul arata feeric, in creierul muntilor si inima padurii, era o mica poienita cu un rau susurand langa, unde erau mese facute din busteni, felinare mici pe fiecare masa, muzica, gratar, si palinci.Minute mai tarziu a pornit si cel mai mare foc vazut de mine pana acum, cu o valvataie de 10 metri inaltime, iar trecerea dintre ani a fost urmata de sampanie si focuri de artificii.2 ceasuri mai tarziu am plecat inapoi spre Viseu cu amintiri deja vii in suflet, si cu inima incarcata pentru noul an.

1 Ian m-a gasit vizitand Manastirea Barsana, Cimitirul Sapanta si alte mici si marunte.2 Ian am schiat in Cavnic, toata ziua, si am admirat singura partie din tara cu zapada naturala, indestulatoare.

Un an Bun sa avem cu totii!

2011-2012