Pe langa continutul virtual si informatiile bine structurate, in initiativa pescareasca inceputa de Nicu prin intermediul  Info-delta.ro m-am agatat si eu, astfel ca Sambata, de voie de nevoie, prin toate metodele cinstite si oneste, tre sa prind un peste alaturi de o gasca de pescari well-rounded:

1. Nicu, de la info-delta.ro
2. Chinezu
3. Romeo Huidu
4. Mircea Mester
5. Birkof
6. Sorin Neagu
7. Alex Farca
8. Marius Sigheti
9. Brainiacro
10. Luchian Comsa
11. Petru Pacuraru
12. Bogdan Dascalescu

Una peste alta, ca sa nu ma fac de ras, am zis ca iau un  crapustean de la Metro, pe care il plantez la capatul firului, ca solutie de back-up, daca baietii iau tot pestele din Magura 8, si mie nu imi ramane nimic.

Mai multe gasiti cu mare precizie aici, iar pe twitter cu nume de cod #fishtweetmeet.

Nu care cumva sa aud bafta sau noroc sau succes prin commenturi ca nu le dau approve

Ultimul week-end de vara, eram invitat la o petrecere acolo, asa ca am zis sa merg.Nu mai auzisem niciodata de BlackSeaRama.

Si-am purces la drum, cu permisul abia recuperat, dupa Vama Veche, la 40 de kilometri fiind aceasta localitate.Am ajuns destul de tarziu in noapte din motive obiective cum ar fi uitatul buletinului acasa, si intors de la Giurgiu inapoi in Bucuresti, si nu am apucat atunci sa vad mai nimic , decat o bariera, si un complex imens de vile, asezate cuminte pe 3 randuri.Pe lumina am vazut ca acest complex are 100 de vile, iar fiecare vila are piscina proprie.In fata randului 3, unde am stat noi, se gasea o prapastie, iar inainte de prapastie era bineiteles o piscina de 100 de metri.In spate era un teren de golf, si cam asta era totul.Fiece vila avea 4 dormitoare imense, cu baie proprie si finisaje exceptionale, pe stil mediteranean.

Pot spune cu mana pe inima, ca din toate tarile in care am fost, din punctul de vedere al locatiei, conditiilor si privelistii, asta a fost locatia nr.1. Langa vile era un restaurant, iar in toata aceasta proprietate accesul se facea doar pe baza de cheie.Nu pot spune ca era plin, insa era plin de straini, multi asiatici, romani si oameni care venisera sa cheltuie bani seriosi acolo.

Am petrecut 3 zile excelente acolo, iar cand am plecat mi-am spus zambind in barba ca mai au pana sa ne ajunga pe noi.Curatenia, oamenii, urbanismul, si bunele maniere ale romanilor sunt proverbiale, si de negasit nicaieri.

Nici in Bulgaria.

Mi-am luat de 2 luni un scuter, cu care m-am impacat de minune toata vara.Este de proventienta chinezeasca cu ansamblare si tehnica nemteasca, si a fost un deliciu din toate punctele de vedere, pana acum.Nu am mai gustat cozi, timpi pierduti in trafic, benzina muuulta, consumabile, si a fost si fun.Ma pregatesc sa trec la urmatorul nivel, o Honda transalp, daca unt baiat cuminte, si ascultator, si iau permisul.( care oricum , acum imi este suspendat…)

Tot in categoria ultima luna am fost in delta de 2 ori cred, si acu pregatesc ce-a de-a treia vizita.Delta e un loc captivant pentru mine, pustietatea si intinderile de stuf imi fac cu ochiul.Nu mai zic de pestele pe care nu il prind, dar la care sper, cu ajutorul prietenului PescariPeNet

Mi-am terminat masina de offroad, si acum ma pregatesc pentru un concurs.M-a epuizat moraliceste, fiziceste dar si baneste, dar am ajuns cu ea unde trebuia.

Business wise pregatesc o noua venire a lui Jim Bagnola in Romania, la sfarsit de sept, inceput de octombrie.Tot turneu, 3, sau 4 orase.

Pregatesc un proiect on line, pe partea de turism, un brand de catering si mancare foarte gustoasa, HasHas Club, si altele marunte…

Revin cu urmatorul raport de activitate, curand, sper eu

Vara faina, ce v-a mai ramas din ea!

Ne gasim in Delta…

Cu ce sa incep altceva decat cu ceea ce se pricepe masina cel mai bine sa faca, adica sa te propulseze cu a acceleratie mai mare decat cea a caderii in liber.0-100 km/h in 4.8 s , performanta ce ar putea jena si una din supercarurile consacrate.Turbina isi face aparitia dupa 3000 rpm, se simte intr-un mod violent, fara sa iti miste volanul din mana, sau sa iti afecteze intr-un fel controlul masinii.

Am avut masina in test de vineri pana luni, si de la bun inceput cand am urcat in ea, am fost uimit de saltul tehnologic inregistrat de Impreza.Masina arata fabulos in interior, display de 7 inch cu ecran tactil, navigatie, 8 difuzoare si subwoofer, scaune parca ceva mai permisive si mai moi dcat la precedentele modele, climatronic.Modelul a ajuns la o maturitate, si isi permite sa iasa din nisa.Parca si tobele suna mai cumiti acum, se agita nervoase doar dupa cateva mii de ture.

Am plecat la o scurta plimbare de cum am luat-o, prin zona periferica a Bucurestiului, nu fara sa pierd timp jucandu-ma cu cele mai importante butoane ale masinii:controlul tractiunii si al suspensiei, si al turbinei, intr-un cuvant, un fel de variator de putere.Cred ca este unul din cele mai interesante lucruri pe car ele poti face legat de pasiunea pentru masini, aceea de a putea regla tractiunea, de la 50/50 intre punti, pana la 80/20 spate fata, avand posibilitatea sa blochezi complet diferentialul spate.Ce inseamna asta? Inseamna ca pe zapada , poti bloca spatele complet, iar daca una din roti ramane in zapda, cealalta va trage in continuare, fara nici cea mai mica problema.Este util de asemenea si in cursele de drag, pentru ca blocantul impiedica alunecarea masinii intr-o parte sau alta.

Diferentialul regleaza tractiunea intre punti, iar modulul SI-DRIVE iti permite sa te joci intre diferite sportivitati ale masinii.Eu am mers numai pe SPORT SHARP, ce inseamna putere maxima, zgomot si rigiditate.Nu simteam nevoia de confort…

Plimbarile mele s-au prelungit in noapte, iar pedala de acceleratie s-a regasit cu pedalierul de multe ori , pana m-am indurat sa intru in casa.A doua am reluat sirul plimbarilor, setarilor diferite, si a cautarii de durmuri virajate.Toate zilele au fost o cursa dupa curbe, iar daca imi doream ceva in acele ziele, aceea era sa fiu cateva ore pe Hockenheim, celebrul traseu din Germania, unde multi din boolizi isi fac testele inainte de a accede catre publicul larg.

Voi puncta , cumva , lucrurile bune si cele ce pot fi imbunatatite, la Subaru, 2 saptamani dupa ce am dat-o cu greu inapoi, pentru a a avea mintea mai obiectiva.

- Control Ireprosabil; daca e un cuvant care i-l asociez masinii, ar fi controlul.Directia a precisa, volanul e echilibrat, se simte puternicul pedigree al raliului, intr-o forma mult mai rafinata decat la modelel precedente.Franele sunt bune, ar fi putut fi si mai bune, cred, daca erau noi.Avand insertii metalice, primii kilometri erau insotiti de sunete de placute duse.

-Putere; 320 hp, disponibili la cea mai mica miscare a pedalei de acceleratie.reprize fenomenale pana in 100, 120 km/h.Dupa 150, 160 km/h, se simte ca 4×4 reprezinta inca un mecanism in plus ce trebuie angrenat, si care scade atat viteza maxima, cat si acceleratia.

-Interiorul arata bine, nu scartaie si nici nu arata a plastic, asa cum se intampla in trecut.Butoanele sunt dichisite, luminile rosii consacrate se regasesc in mediul optim, iar sonorizarea este peste medie.

-Consumul; eu am ‘chinuit-o’ de 17 %. Suspect de putin, facand o medie de 4000 rpm, dupa 4 zile.Este consum mai mic decat al unui suv pe benzina, cu motor asemenator, non turbo, si nu atat de pus la treaba.Bravo Impreza!

-Rotile au fost pe 19 Inch, modelul aratand foarte, foarte bine.Se simteau stabile, fara zgomot de rulare pronuntat.

-Portbagajul, si locurile din spate erau decente, incadrate in clasa hatch, textura scaunelor fiind interesanta si comoda.

-Garda inalta mi-a permis sa intru si pe dum de piatra, comportamentul fiind ireprosabil.

Pentru pasionatii de masini, ca si mine, masina este un deliciu.Comportamentul, motorul, zgomotul, si brandul fac un cocktail greu de refuzat.

Mai precis, de multe ori cand imi merge greu, si sunt stresat, incarcat de munca, proiecte, asa cum este de obicei viata mea, si ma uit la ceilalti prieteni ai mei, care nu sunt antreprenori , si carora nu le cade parul, nu albesc, nu ii doare stomacul, nu pierd noptile, ma mai intreb de ce nu sunt si eu ca ei.

Si brusc , imi amintesc, si ma luminez:

Pentru ca sunt bolnav de antreprenoriat, si nu se trateaza.Pentru ca ma trezesc cand vreau, raspund la telefon cui vreau, si in general fac cam ce-mi place.Pentru ca nu ma justific nimanui, si ca eficienta mea este direct masurata in buzunar, si pentru ca echipa in care sunt este compusa din oamenii cu care imi face placere sa lucrez.

Merita?

Un articol scris si fundamentat de el mi-a atras atentia intr-un mod deosebit.Cred ca este cea mai pertinenta opinie legata de situatia economica defavorabila prin care trecem, si care nu presupune doar un hei-rupism caracateristic noua, superficialitate si short-term thinking.

Felicitari Razvan!

Aricolul il gasiti aici

L-am cunoscut intr-o zi pe Loti, un proprietar de aerodrom, care foarte dragut mi-a facut o invitatie a unei ore gratuite de zbor.Zambind, am acceptat, si am multumit , cu gandul ca niciodata nu voi beneficia de aceasta ora, datorita fobiei mele de zbor.

Intr-o zi cu soare, din primavara asta, la insistentele lui Arthur, am plecat pana la aerodromul de la Tariceni, cu gandul eu ca ma voi uita la avioane, Arthur ca va zbura cu un avion de mici dimensiuni.Ajunsi acolo, Arthur a fost luat in primire de proprietarul aerodromului, iar eu de un domn in varsta de 75 de ani, poreclit MAMI.Cu tact, m-a imbiat sa intru in avion, care era extrem de stramt, m-a convins sa imi pun centurile, sa inchid usa din plexiglas, iar eu in tot acest timp STIAM ca nu voi zbura.STIAM ca puterea mea de a-l contrazice si puterea fricii mele este atat de mare, incat eram linistit lasandu-l sa aplice aceste strategii ieftine, si simple, pentru a ma convinge sa zbor.S-a asezat langa mine, mi-a dat castile, si le-am refuzat.I-am multumit politicos, si am dat sa cobor, la care el, ma prinde de mana, se uita adanc in ochii mei, si imi zice:

-Am 16 000 de ore de zbor pana acum, si peste 50 de ani de experienta.Am pilotat tot ce putea zbura, si am avut la mine in cabina sute de persoane, care au zburat pentru prima data, si le era teama de zbor.Am 75 de ani, si nu mai am mult de pilotat.Vrei sa imi strici apusul, si sa fii prima persoana care coboara din avionul meu?

Am zburat cu el, si a fost bine.Nu m-as fi gandit niciodata ca pentru primul zbor, incarcat de teama, voi zbura cu un avion cat o dacie, din plastic aproape, cu un batranel de 75 de ani.Daca mi-ar fi prezis cineva asta, l-as fi numit naiv cel putin.

Asta este puterea cuvantului, puterea mesajului.Te poate trece peste munti si mari, peste temeri si fobii, peste cel mai amre NU pe care ti l-ai putea imagina.La sfarsitul zborului, nu stiam care lectie a fost mai mare,  ca am zburat, sau ca am fost convins sa zbor.

Ce inseamna sa fii lider?Sa iti motivezi echipa?

Primul comment face toti banii: Makes me wanna run through a fucking brick wall. Holy shit i’m ready for our game.