Covasna Trophy sau cum gravitatia e mai puternica decat inclinatia…

Posted on 18. Dec, 2009 by Petru Pacuraru in Hobby

La sfarsitul lunii Noiembrie , am participat cu mare entuziasm la Covasna Trophy, o competitie intinsa pe durata a 4 zile, intr-o locatie de exceptie.

Ca de obicei, ca sa ajung acolo drumul meu a fost presarat de multe dificultati, mai mari si mai mici, cert este ca in ziua dinaintea concursului cand eu trebuia sa fiu la prolog, cautam cruci cardanice si ma rugam de unul altul sa ma ajute sa le schimb.Multam Tzuparule! Si am reusit sa plec la 10, la ora 2 jumatate noaptea am ajuns, unde ma astepta copilotul si dragul meu prieten Fane, covasnean neaos.Ne-am culcat entuziasmati la 4, si am pornit in noua zi la ora 7.Am pornit la start la ora 11 si am reusit performanta sa ne ratacin in primele 5 minute de traseu.40 de minute le-am folosit pentru a reitera potecile pe care le umblasem de 10 ori si nu gaseam iesirea.

In cele din urma am reusit sa intram pe traseul cel bun, incet incet am depasit echipaje,iar dupa cateva ore ajunsesem cred intr-o pozitie satisfacatoare pentru o echipa de incepatori.Pe fondul palincii ispititoare, si a ’spanului’ cum ii zic offroadistii, am abordat un bolovan gresit si ne-am rasturnat.Eu am spart parbrizul cu capul, Fane doar geamul lateral.Iesitul din masina fost cosmar, iar senzatia de ameteala de pe urma rasturnarii nu ne-a parasit minute bune dupa accident.Am troliat masina cu gandul sa o aduc din nu pe 4 roti, troliul s-a rupt si a lipsit foarte putin sa nu imbratisez masina intr-un mod ce sigur se lasa cu semne.Masina iar s-a rasturnat , si s -a proptit intr-un copac. O ora mai tarziu, si o echipa de padurari bine intentionati, cu drujbe si tafuri ne-au adus pe pamant.Masina era din patrata, rotunda, fara geamuri, faruri, aproape nimic din ce era plan nu mai avea forma initiala, sculele, roata de rezerva de 70 de kg, portofel, suruburui, acareturi, brice, toate stateau bine mersi in noroi, asteptandu-ne pe noi sa le culegem.Operatiune facuta cu succes, echipajul nr 17 era din nou in concurs.

Am mers excelent inca 3 ore, am recuperat cu succes timpul pierdut, ne-am descurcat bine pe traseul comun cu cel de extrem, prea bine de fapt, mult prea bine, asa ca al meu copilot si cu mine, am gresit traseul si am urcat pe un traseu atat de extrem, incat nu am mai putut urca nicicum.Am incercat sa intoarcem, masina a derapat in singurul copac ce delimita poienita unde eram, de prapastia de sub ea.Acolo unde eram, era atat de abrupt, incat abia puteam sta in picioare.Atat de abrupt incat nici organizatorii nu au putut veni sa ne scoata de acolo. Era ora 4, o zi superba, insorita, in creierii muntilor.

Ora 12 noaptea ne-a gasit tot acolo.Motorul nu l-am mai putut porni, geamurile erau sparte, frigul ne paralizase, ne troliam de 4 ore cu singura masina ce-a putut sa ne ajute, tot un Nissan Patrol, al lui Zoli, project managerul Covasna Trophy.

Masina nu am mai putut sa o pornim, a trebuit sa stau in masina pe toata durata trolierii, calcand frana cu ambele picioare, pentru a nu ma rasturna.Am coborat panta fara frane si directie.A doua zi ma dureau falcile ingozitor.Am scrasnit din dinti multe ore…

Am avut 18 ore de cand am plecat din camera, timp in care nu am mancat nimic, si adrenalina a atins cote maxime.

A fost unul din cele mai frumoase si intense momente de aventura traite de mine, si abia astept cu toata inima sa imi fac masina, si sa ma inscriu in campionatul national.

Botezul a fost facut!