De ce sa faci ceea ce iti place, si sa iti asumi rapsundere pentru asta?

Am avut sansa ca la 19 ani sa intru in Aiesec.Acolo mi s-a deschis o lume noua, in care puteai face lucruri la care nici nu te-ai fi gandit la vremea aia.Alergam prin ploaie intr-un costum cumparat din greu, la intalniri prin suburbiile in dezvoltare ale Bucurestiului, sa obtin o finantare pentru unul din proiectele pe care le desfasuram mai tarziu.Si plouat, cu niste carti de vizita taiate cu foarfeca, cu gandul la autobuzul ce sta sa vina, o obtineam.Si era cel mai minunat lucru care mi se putea intampla.

Anii au trecut, mi s-a cristalizat dorinta de a fi antreprenor.Am crezut ca ma reprezinta si ca ma face fericit, si nu m-am inselat.Am gustat pe rand atat nenumarate esecuri cat si victorii.Sunt unde trebuie sa fiu, si ma simt bine facand ceea ce fac.In fiecare zi in care ma trezesc fac ceea ce imi place cel mai mult, si sunt inconjurat de oameni deosebiti.Sunt fericit, si asta o resimt in toate planurile.

Am inceput istorioara mea ca sa fac o antiteza cu Marea Istorie a Depresivului Roman, care…

Care a facut armata la 18 ani, puternic impresionat de ordinea si disciplina autoritara emanata prin abuz, care ulterior s-au angajat acolo unde au crezut altii si munceste toata viata facand ceea ce nu ii place, dar TREBUIE sa faca.Toarna 3 plozi, cu o nevasta care si ea face ceva ce nu ii place toata viata, e oarecum fericit in primii ani ai casniciei.

Merge cu copii si cu nevasta la Eforie, injura puterea si guvernul, castiga putin si strange din fund ca sa aiba un nivel decent de trai.Copiii cresc, la fel si frustrarile lui.Munca nu ii place, se duce mecanic la servici, seara se intoarce acasa unde singura fericire este sa bea bere si sa se uite la fotbal.Copiii cresc, diferenta dintre generatii este mare, el este si mai frustrat, munca lui nu ii place, nu isi mai gaseste placerea decat in bautura.

Nevasta devine din ce in ce mai irascibila, copii nu il mai asculta, uraste munca lui cum a urat Ceausescu pe Plesu.Incepe sa bea din ce in ce mai mult, ajunge acasa, nevasta tipa, copii tipa, poc , cate una la fiecare.Episodul se repeta, totul merge prost, vinde casa parintilor de la tara, se cearta cu toata lumea pentru o palma de pamant pe care niciodata nu o va folosi.Copiii cresc sub teroare, se invata cu ea, si au grija sa disemineze educatia primita.

Vor sa se faca doctori, aviatori, profesori, antreprenori, dar tata nu ii lasa.Zice ca e o prostie, si sa se faca si ei gestionari la depozitul la care a lucrat si el.Unii asa fac, altii isi asuma raspunderea sa nu o ia pe acelasi drum.

E infricosator ca intr-un anumit moment al vetii noastre sa luam decizii impotriva valului.Dar daca stai si te gandesti, e mai sigur sa iti iei in mainile proprii responsabilitatea vietii tale, decat sa o lasi in mainile altora, si tu sa fii frustrat de asta.

Viata e o insiruire de episoade, pe care nu le poti retrai.E de datoria ta sa fii fericit acum, nu in episodul urmator, si nu atunci cand ai bani, casa, masini, timp…

Daca esti fericit cu ceea ce faci zilnic, si cel mai mare hobby al tau se transforma in job, atunci cu siguranta ca urmeaza performanta.

Trebuie doar sa ai curaj sa iti asumi drumul tau, si sa nu te opresti la prima rafala de ploaie si de vant.