Va provoc la un concurs prin care puteti castiga un loc workshop-ul Leading Change Laugh Crisis. Tot ce doresc de la tine este o argumentatie despre cum vezi elementul de schimbare in Romania acestui moment si ce faci tu pentru a schimba starea de fapt a lucrurilor si, bineinteles, cum te va ajuta acest workshop in activitatea ta.

Astept parerilor voastre pana pe 22 noiembrie, orele 23:59. Pe 23 noiembrie veti primi raspunsul!

Mult succes!

Descrierea firmei:

Our company is recruiting an Executive Property and Facility Management for its client, one of the biggest Romanian construction companies

Descrierea postului:

The mission of this executive position is to create and manage a new business,regarding property and facility management for large size office buildings in Bucharest, alongside the main company.
Also it will create the management and operational team, implement know-how and procedures.

Cerinte:

- Minimum 3 years in a management position
- Minimum 3 years managing class A office buildings
- Finance expertise
- Engineering background
- Advanced english ( technical and business )

Oferta (bonusuri, beneficii):

It will be negotiated upon the final meeting.

Aplicatii la petru@hpdi.ro.

Asadar, pe unde am putut, vara asta mi-am expus cunostintele pe unde am putut.Astfel, prietenul Nicu m-a indemnat sa vorbesc despre Delta Dunarii, urmand ca mai tarzior sa ne ispiteasca pe onlineri la o partida de pescuit denumita strategic #fishtweetmeet , ce s-a terminat cu bine , si unde am cunoscut o seama de noi prieteni : Nicu, Chinezu, Romeo Huidu, Mircea Mester, Daniel Stancu, Sorin Neagu, Alex Farca, Roxana Farca,  Marius Sigheti, Brainiacro, Luchian Comsa, Bogdan Dascalescu, Gabriel Nedelea .

S-a lasat si cu o emisiune despre noi, unde eu eram mai mai sa sar peste lansete ca sa fac o impresie buna.Dar nici nu am sarit, si nici nu prea am prins peste.Am prins insa mai mult de-atat, voie buna , prieteni si un gratar pe cinste. ( traiasca Marius Sigheti) pentru ca mi-a prajit si mie una alta pe-acolo).

In cele din urma, am incercat si cu prietenul Lucian o aventura la Moara Vlasiei, convinsi fiind ca ne trebuiesc remorci de juvelnice pentru a scoate pestele.Ziua a fost nefasta, ne-a hlizit mai mult decat am scos peste, ne-am jurat rabunare ca vom reveni, iar Lucian a si scris despre asta.( btw, face o treaba mai mult decat excelenta in a ne invata ce e pescuitul, si cu ce se mananca)

Ce sa zic, vara pescareasca s-a cam dus pe apa sambetei, insa ramane toamna pescareasca pentru rapitor.Ridicam graficul de sperante, nivelul de asteptari, ne inarmam cu o pufoiaca si o palinca de Maramu, si scoatem instinctul afara!

‘Jim Bagnola reprezinta schimbarea, pentru mine.Fiind student, sistemul de educatie nu nepermite sa intelegem si sa invatam leadership-ul.Il banuim, il simtim, si stim ca este componenta poate cea mai importanta pentru a crea rezultat, si a crea o organizatie.Ei ne priveaza de asta, poti sa ne ajuti tu?’

In scurt timp poze.

Multumesc tuturor pentru raspunsuri, in toamna il vom aduce din nou pe Jim, si atunci vom deschide doua locuri.

Eu ascult de ceva vreme muzica blues, BB King, Hooker, Clapton, Candy Man, Muddy Waters, si pot sa zic ca de departe este muzica ce ma linisteste cel mai mult, dar si ma agita.

Bluesul este definit prin ‘ muzica in care intepretul pune o intrebare, si raspunde din chitara’

Astazi l-am descoperit pe Seasick Steve.Intamplator.Si pot sa zic ca din punctul meu de vedere, muzica blues se imparte in doua;inainte si dupa Steve.
Reprezinta simplitatea absoluta, muzica facuta doar din placere, fara strategie de pr, fara masterizari si remasterizari, fara media coverage, impresari, manageri, coregrafi, backing vocals, instrumente scumpe si moderne.

Steve Seasick canta la o chitara cu 3 corzi, si cu piciorul bate intr-o cutie de pantofi pe post de toba.Si canta poate una din cele mai bunemuzici pe care le-am ascultat vreodata…

De aici

Cateva seri in urma, la un pahar de vin, pe terasa  hashas, impreuna cu cativa prieteni am adus in discutie accidental problema etniei rome. Discutia s-a incins pe marginea solutionarii problemelor etnice, fiecare cu solutia proprie, avand numitorul comun al unei pseudopurificari etnice. ‘Daca am putea scapa de ei ar fi excelent’

Doi dintre participantii la discutie sunt medici, experienta lor cu etnia rroma nefiind cea mai fericita , discutia deviind aproape de fiecare data catre exemple negative de rromi care isi abandoneaza copii in spitale, care fura tot ce prind, care nu au grija de copii lor, si multe multe exemple presarate pe parcursul celor mai bine de 2 ore de discutie. Discutia devenise o insiruire aprinsa de exemple negative, care mai de care mai nefericite, cu singura solutie de a continua acest razboi catre rromi, care trebuiesc fie alungati, fie disciplinati exemplar. M-am regasit impotrivindu-ma vremelnic impotriva acestui curent, si acestei directii, cu o motivatie de care nici eu nu eram constient pana in clipa asta.

Cu toti am avut experiente negative cu minoritatea rroma, am fost furat, pacalit, injurat si altele, dar am si avut prieteni romi, cand era copil,  cu care imparteam aceeasi eugenie.E usor sa arati cu degetul , intr-un stil pur miticesc, si sa spui ca singura solutie este sa extermini problema.Este atat de intalnita aceasta atitudine inca nu mai stii daca este extremista, sau doar obisnuita.

Din pacate acest drum spre care am plecat, de segregare totala, exterminare, neglijare si ignoranta nu poate duce decat la adancirea acestor probleme.Problema rromilor este de fapt problema romanilor.Sunt multe tari in care minoritatea romilor este bine integrata in societate,  exista programe functionale de locuri de munca, burse pentru rromi.La noi exista o incrancenare acuta de a nu relationa cu romii, de a nu-i angaja , de a nu le da nici o sansa, de a sta departe de ochii lumii, in comunitatile lor.Pe termen scurt, poate fi o solutie buna de ignoranta, insa aceasta reteta nu a functionat pana in prezent.

Ne place muzica lor, ne place spiritul lor liber, filmele lui Kusturica,Charlie Chaplin, dar ce folos?

Energia pe care o folosim in exerciul coercitiv impotriva romilor o putem folosi pentru a-i intelege si integra.Rezultatele se vor vedea in ani, e greu sa stergi o informatie genetica a unui neam oprimat timp de secole, in cativa ani de bataie sora cu moartea.trebuie sa existe altceva.

Trebuie sa existe un sistem de educatie de la varsta frageda, ulterior instruire profesionala si integrare in structurile de munca.Trebuiesc reinnoite si reamintite valorile adevarate, presarate pe alocuri cu modele care au reusit asa.E un bulgare de zapada care pe masura ce se roteste capata din ce in ce mai mult volum si viteza.

Nu e nevoie decat de noi ca sa reusim sa invartim bulgarele pana isi ia viteza.Sa avem rabdare si intelegere,  intelepciune si bune intentii, si ne vom putea mari cu mandrie neamul romanesc.

Am cunoscut romi, oameni exceptionali, care isi dedica mare parte din viata schimband mentalitatile si conceptiile gresite.De ei avem nevoie.

La mine a reusit Ciprian Necula, multam mult !

Am platit taxe spre Barcelona echivalente unui plin la masina.Drumurile sunt bune, benzina scumpa si cat mai multe taxe de drum.Altfel, daca am fi avut timp mai mult am fi mers pe drumurile nationale, care iti ofera privelisti exceptionale.Franta este o tara extraordinara, si probabil ca este tara in care as putea migra la un moment dat.

Marensa este un oras de 100 000 de locuitori, ce este la 80 de km de Barcelona.Am stat la doi prieteni care muncesc acolo dce cativa ani buni, Ghita si Florica, si am avut cea mai calda companie in toata excursia noastra.Am stat doua nopti aici, pentru a putea vizita Barcelona o zi intreaga. Fiind prima zi de vizitare, fara sa fim nevoiti sa alergam iarasi sute de kilometrei catre o noua locatie, am lasat masina si am calatorit cu ternul, care paradoxal circula in paralel cu metroul din Barcelona.Cu 8 euro am calatorit intr-un tren dus si intors 80 de km pana in inima Barcelonei, piata Catalunia.Am abordat vizitarea Barcelonei cu celebra strada Rumbla, plina de oameni mascati, chioscuri de toate felurile, turisti, si The Elefant Man, semilegenda  care circula dezbracat complet prin Barcelona.Acest personaj apare asa de rar, incat intalnirea noastra a fost una istorica, mai ales ca stiam despre ine este vorba.Omul este dezinvolt, cu un zambet in coltul buzelor, si paradoxal, nevulgar.Mi-a zambit si mi-a arat semnul de ok in timp ce l-am pozat, el  si-a continuat cumparaturile, noi periplul, cu bucuria in suflet ca ne vom aminti aceasta intalnire o viata intreaga.Urmatoarea destinatie a fost acvariul din port, foarte ingrijit, interesant, insa din pacate prea scurt.Dupa acvariu ne-am despartit, dan plecand catre celebrul stadion Camp Nou, Adi catre Sagrada Familia, si eu cu Sergiu catre inchirierea unui mic atelaj pe 3 roti, decapotabil, cu motor de motocicleta, care mi-a facut cu ochiul din secunda in care am iesit de la metrou.Am inchiriat aceasta mica jucarie pentru cateva ore, in ceea ce a urmat sa fie cel mai fun, interesant si placut mod de a vizita un oras din toate excursiile pe care le-am avut.Aceasta masinuta este dotata cu un GPS vocal, cu trasee  predefinite, si cu informati amanuntite la fiecare obiectiv touristic.Astfel,  noi am  facut un tur de cateva ore cu aceasta masina, vizitand cele mai importante locatii din Barcelona care ne erau accesibile in acest interval de timp.

Atmosfera in Barcelona este  de petrecere continua, tineri, oameni in varsta, mobilirul urban si palmierii, toti traiesc numai o fiesta generala.Se danseaza pe strazi, se canta, se intepreteaza, si cel mai important se simte creativitatea si dezinvoltura latina la orice pas.Nu este un oras fenomenal, si  nici Gauddi , cu ale sale célèbre creatii, nu a putut face un oras intreg, insa acea energie de popor cu sange cald face toti banii.In Barcelona nu te duci sa te odihnesti, ci te duci ca sa te distrezi cu toate puterile tale.Astfel, omiti acele mici imprefectiuni inerente, romanii cersetori, si te contopesti incet cu orasul.

Cel putin pana pleci, asa cum am facut noi, cu ultimul tren, pe care Domnu Doctor a fost la un pas sa nu il prinda.Drumul de o ora catre Marensa a fost de derulare a unei zi superbe, si a tuturor atractiilor turistice vazute…

Am stat noaptea tarziu , cu prietenii nostrii din marensa, povestindu-ne una alta. A doua zi, cu greu ne-am trezit, pentru inca un drum lung, de peste 1000 de km, catre Malaga, via Alicante unde ne-am oprit pentru a face o baie si pentru a manca.

E ora 1.33 ora Romaniei, mai sunt 120 de km pana in Malaga, si incerc sa surprind in text ceea ce am surpins cu sufletul in fiecare loc in care am fost.Sper sa redau macar o zecime la intensitatea la care traiesc aceasta excursie…

Urmeaza 2 zile la Malaga, dupa care parasim vechiul continent.

Franta – de la Nord la Sud

Primul lucru care Ma surprinde e abundenta de verde.  Aveam o parere preformata negativa despre Franta si francezi (imi pareau aroganti si oarecum neseriosi), imi dau seama ca nu numai Parisul cat si tara in sine e extraordinar de frumoasa. La fiecare kilometru parcurs vezi orasele, sate in perfecta ordine cu o arhitectura uniforma, care se integreaza impecabil cu imprejurimile. Autostrada, personal ,mi se pare mai intuitiva si mai buna decat  cea nemteasca (aici avem mici polemici intre noi), dar trebuie sa recunosc ca frecventeln opriri pentru taxare sunt foarte enervente.

Iesim de pe autostrazi, e perfect, mai avem aproape 200 de Km prin muntii din sudul Frantei pana in Spania, drumul in sine devine mult mai interesant, trecem prin mijlocul oamenilor. Benzina e pe terminate, se vad serpentine care urca in munte, mici sanse de benzinarii, deci trebuie sa alimentam. Intram in primul orasel, undeva la 100 de KM de Nordul Spaniei si de Andora. Ajungem la o benzinarie pe stradute intortocheate (asa cum ne spusese Raducu – GPS-ul noastru), surpriza – e inchisa , si nici nu e asa tarziu, e in calumina. Coboram din masina, intrebam in stanga si in dreapta de benzinarii. Toate sunt inchise la ora asta. Ne agitam un pic.

Traversam, pe jos, un rau – uitam de mica problema, stam pe pod si admiram peisajul,, ceata care se ridica din apa si din pamantul incalzit de soare si udat de ploaia calda, cateva salcii care curg peste  pester au, o casa cu fundatia in apa cu muscate rosii la geam, toate astea intr-o lumina de apus.

Dan afla de la un localnic de o benzinarie unde se poate plati cu cardul, repede la ea, surpriza – nu funtioneaza niciun card. Aflam de la o frantuzoaica ca singurele carduri acceptate sunt cele de Franta. Abia daca ne incoltise gandul murder, cand se si ofera sa ne ajute sa alimentam de pe cardul ei, brusc dispar problemele,  ii dam 20 euro, ne alimenteaza de 24.

Franta se termina, Andora e in dreapta, Spania inainte. Suntem impresionati de tara pe  care tocmai am parasit-o si de oamenii ei.