Asa cum probabil cativa din voi stiti, in foarte putine zile schimb prefixul.Incerc sa indepartez depresia cu o mare petrecere, unde sarbatoresc cei 30 de ani de viata, alaturi de sotia mea care implineste si ea 27, asa ca avem petrecere dubla, asadar dubla distractie.

Petrecerea va avea loc la HasHas, in Vasile Lascar 24, Duminica , 3 Iulie , incepand cu ora 19.00 pana cand ne plictisim de batranete.Asadar, daca ne esti prieten, daca ne stii , daca nu ne stii, dar daca vrei sa ne urezi de bine, te invitam la o limonada si la un pahar de sampanie.

Cu o confirmare pe telefon, va asteptam!

Secsimioritza reprezinta ideea unui pictorial lunar sexi, neconventional, ce transmite un mesaj sau o balba, care apartin unor persoane publice. Vrea sa aduca in prim plan, momentele de lacuna din capul oamenilor pe care, de multe ori, ii idolatrizam, ne sunt modele si ne conduc.

Ideea initiala s-a numit sexi unconventional si s-a dorit a fi un vehicul de comunicare pentru mai multe branduri, complementare, care pot prezenta proiectul catre clientii si partenerii lor. In afara de noi, gasca de la HasHas s-au alaturat pe rand: Manu – geniul verde, Cristian – artistul de machiaj, Bogdan si Mihai – magicieni in spatiul virtual, Ioan – pictorul din postproductie, Elena – vocea noastra, Mihai – a desenator si tare sper ca nu mai uit pe nimeni in acest moment. Ah, si Andreea, care ni s-a alaturat saptamana trecuta si care ne-a ajutat sa avem cu totii tricouri personalizate la evenimentul de lansare al Decat o Revista #6, care a avut loc marti seara in Club Control.

Trecand in repetate randuri prin diferite metode de brainstorming in care am adus in discutie tot soiul de “Valori” romanesti ne-am gandit ca numele secsimioritza se potriveste cel mai bine pamfletului nostru.

Acesta este motivul pentru care, inca de la inceputul acestui an s-au gasit multe poze funny la mine pe facebook. Erau poze de la  making of, unde ne-am distrat grozav si ne-am simtit foarte bine.

Secsimioritza este un proiect voluntar si benevol, non profit si neasociat nici unui interes decat acela de a-i face de cacao pe niste neni, prin ceea ce ne este caracteristic tarisoarei noastre, femei frumoase si haz de necaz.

Formula sexi, neconventionala de prezentare este www.secsimioritza.ro

Pasionat de ski fiind, am programat de la inceputul iernii o iesire magistrala in circumvolutiunile europene cu destinatie de ski.Desi initial eram o gasca, ce trebuia sa plecam, s-au schimbat multe , astfel ca am plecat eu, si cu Arthur prietenul meu, intr-o frumoasa zi de vineri, pe la amiaza. Destinata era Corvara, in sufletul unei regiuni denumita Alta Badia, in nordul Italiei.Acolo Arthur a lucrat cativa ani buni, la un refugiu, si prietenii lui de acolo, aveau sa fie real surprinsi de vizita lui, in postura de calator.

Am plecat din Bucuresti, via Drobeta, am iesit din tara prin Serbia, unde lumea s-a oprit in loc si nu circula nici o masina, pentru ca nici nu prea ar avea cum.Erau pietre desprinse din peretele de roca ce este coridorul Dunarii, pietre pe sosea de dimensiuni suficient de mari incat sa faca cunostinta cu turbina, apa din radiator, uleiul din baie, si era o piatra atat de mare incat banuiesc ca facea cunostinta directa si cu mine.Asadar am mers, usor, in noapte, povestindu-ne diferite, si cu gandul catre Mecca schiului, pe care eu nu o mai vazusem.Am iesit pe autostrada, iar cu o medie de 160-180 am ajuns instat la Ljubljana, trecand prin Zagreb.Deja dimineata isi facea aparitia, eram prea devreme la Trieste, asa ca ne-am culcat linistiti cateva ceasuri, cu motorul si caldura pornite, cu gandul ca vom ingheta.Ne-am trezit 3 ore mai tarziu in sauna, afara era 14 grade la 8 dimineata, si eram intr-o depresiuni, cumva in mijlocul Dolomitilor.Am purces la drum, in 2 ore am si ajuns la Corvarra, unde vremea era superba, si partiile de ski aratau ca rochia unei mirese in ziua cea mare.

Ne-am dus la o adresa, sfatul unui prieten ce se cazase anterior acolo, si am inchiriat un apartament, poate cel mai complet apartament inchiriat de mine vreodata.Arata superb, placat cu mult lambriu, cu bucatarie functionala complet, nimic exceptional ci doar totul perfect.Accesul se facea cu cartela, iar spre vestiarul de ski , usile se deschideau automat.Nu din fita, ci doar ca sa nu le lovesti tu cu schiurile, incercand sa le deschizi.NU e rocket science, insa parca nu e nici gandire romaneasca in ceata.

Am decolat in 2 ore pe partie, cu nerabadare in suflet si arcuri in calcaie, iar partiile s-au dovedit a fi excelente.Sute de teleferice, 1050 de kilometri de partie accesibili pe skiuri, o ordine desavarsita, am zis ca acolo ar trebui sa stau o luna. Era soare de putea sta in tricou, zapada perfecta, nu era multa lume, si nici intr-un caz vre-o coada la care sa stai 2 ore, ca la Predeal.Uite cum avantajul geografic nu mai e suficient, si cei 1400 de km vs 150 pana in Predeal, s-au dovedit a fi mai putini…

Ziua doi ne-a prins hotarati sa urcam unul din cele mai inalte varfuri, denumit Lagazoi, la aproximativ 3200 de metri, cu o telecabina ce urca aproape frontal pe stanca muntelui.Fobia mea de inaltime s-a cam rasculat, a lovit in stanga si in dreapta, insa in cele din ruma am biruit-o.Am urcat pe un cablu aproape drepte, pe o lungime de 800 de metri, fara stalpi, si o ascensiune verticala de 600 de metri.

Odata ajunsi sus, am gasit o ceata care nu pre apoate fi povestita, asadar imaginativa ca sunteti in camera, e intuneric total, iar singura lumina este cea de la ceas.Puneti-va skiuri in picioare, si aia e.Hai la vale, desi nu ne vedeam nici varfurile schiurilor, de ceata.Iminenta prapastiei din stanga ne-a facut sa fim prudenti, iar faptul ca nu stiam, din cauza cetii, daca suntem sus sau jos, in ce directie e valea, si daca mergem sau stam pe loc, ne-a facut sa cadem ca mustele .Extrem de ciudata senzatia, insa dupa cateva ore am reusit sa coboram  o partie spectaculoasa, plina de peisaje superbe, catre un platou unde am fost trasi de cai pentru a reveni in traseul partiilor.Seara ne-am dus catre refugiul unde a lucrat Arthur, si unde toti s-au bucurat nespus de mult reintalnindu-si prietenul si colegul.Drept urmare berea a inceput sa curga mai tare decat apa la robinet in lunile de vara, iar pe la 7 seara, impreuna cu o gasca de oameni la fel de binedispusi ca noi am luat doua snowmobile, si am inceput sa facem un tur al refugiilor din zona, tur al carui unic scop era sa vedem ce bauturi mai au ceilalti.Asadar, urcat in premiera pe un snow mobil, cu un nebun pe post de pilot, am inceput o expeditie greu de exprimat dupa multe beri la bord.Frig, zapada, semi-rasturnari, maini mai incordate ca la orice exercitiu de sala, bautura, bere, grape, pere williams, bere, maini incordate, alt refugiu, nemti beti, si pe urma intuneric.La propriu, nu la figurat, intrucat ni s-a cam taiat curentul, iar baietii de la refugiu ne-au dus jos in sat, lucru de car enu ne mai aducem foarte bine aminte…

Urmatoarea zi a fost randul turului SelaRonda, cel mai cunoscut tur ce ocoleste 4 munti, 4 varfuri, spectaculos, lung si periculos.A fost poate cea mai tare experienta din toata excursia noastra, ne-a vlaguit si ne-a obosit, insa a fost ca si cum am fi cucerit un mic varfulet de vre-o 7000 de metri macar…

Cealalta zi dupa ea am dedicat-o odihnei, am fost la un centru de Spa in Brunick, unde ne-am relaxat, am facut bai termale, si lucruri care ne-au facut sa uitam de crampele musculare.Penultima zi a excursiei era alocata tot turului SelaRonda , insa counterclockwise , ce era un traseu mai lung cu 20 de km decat primul facut in urma cu doua zile.Noaptea precedenta a nins din plin, asadar teoretic trebuia sa fie o zi superba.De dimineata Arthur, febrat fiind a refuzat revansa, asadar am plecat singur sa fac turul.Ca sa condimentez mai bine aventura, am luat skiurile lui Arthur, pentru a le proba, fiind profesionale, si de 2 ori mai grele ca a mele.Ce-a urmat putea constitui cu usurinta un episod din serialul ‘I shouldn’t be alive’ de pe Discovery, si mi-am jurat solemn in barba ca daca mai prind o zi ca aia, ma las definitiv si irevocabil de acest sport.Ceata a fost constanta zilei, nu am putut vedea mai nimic.Schiurile grele, combinate cu faptul ca ratracurile nu au facut fata, si cu movilele de jumatate de metru de zapada, au format un cocktail ucigator pentur micioarele mele.Oricare din aceste elemente , sa dispara si putea sa se transforme intr-o escursie decenta de ski, insa nu, din ce in ce mai greu.Partiile grele, ceata, oboseala acumulata, in cele din urma si-au spus cuvantul, si am iesit din traseu pe o partie neagra de cativa kilometri buni, ce am aprcurs-o evident intr-un timp generos, astfel ca atunci cand am ajuns la destinatie, in satul de legatura, cei de la telecabina nu m-au mai lasat sa urc pentru a reveni in traseu, din cauza vantului puternic.Am ramas acolo, iar singurul taxi din zona imi promitea un drum relaxant pana in Corvarra, pentru o suma modica de aproximativ 200-250 de Eur.Motiv pentru care l-am sunat pe Arthur, ramas in revenire acasa, sa vina sa ma recupereze.Vestea proasta consta din faptul ca fiind zapada multa, toate pasurile erau inchise, asadar el a trebuit sa faca 160 de kilometri pana la mine, iar eu a trebuit sa invat germana intr-un bar plin de geriatrici cu inclinatie evidenta catre consumul de bere, o bara la care dansa un nene de aproape 80 de ani, si evident, multa multa distractie.Dupa 4 ore am reusit sa ma imbarc in masina, si ne-am indreptat catre una din noptile cu cel mai adanc somn avute de ceva vreme incoace.

Ultima zi ne-am impachetat toate lucrurile, cu parere din rau in siflet am plecat catre Venetia, unde am ramas peste noapte la un prieten comun, cu scopul de a ne vizita prietenii din copilarie stabiliti pe meleaguri latine, de a vizita Venezia, si de a manca un gratar facut Dumnezeiesc.Asa a si fost, am vazut romani catre traiau Visul Romanesc in Italia, pentru ca Romania este o tara prea mica pentur visuri.Sunt oameni onesti, si apreciati la locul de munca, cu apartamente si case care in Bucuresti costa sute de mii de euro, cu familii superbe, si conditii de munca si viata decente.Care au ce pune pe masa, care se simt bine acolo, si care nu seamana deloc cu romanul neaos si puturos.Ei isi traiesc visul romanesc acolo, isi educa copii, care stiu mai bine italiana decat romaneste…

In ultima zi am vizitat Venezia, o zi cu soare si cu multi turisti.Am vazut un oras superb, plin de istorie, unde ne-am simtit bine.Seara, dupa acel gratasr plin de referinte, jsutificate altfel, am plecat catre Romania.Am ajuns relativ repede, si odihniti, amarati ca trebuit sa platim o amenda in Slovenia pentru ca ne expirase vignetta cu cateva ceasuri…

Am gustat din plin aceasta excursie, si va recomand cu toata caldura Alta Badia.E mai aproape decat Predeal, din multe puncte de vedere…

Youtube este o scula foarte faina.De 2 ani incoace petrece uneori ore cautand diferiti artisti, si ascultand melodii in care am diferite amintiri.Ma incarc de multe ori cu stari pozitive, si devin eficient in tot ce fac.Astfel, ultima gaselnita de jumatate de an incoace, este identificarea artistilor care pun mult mult suflet in ce fac, si care si transmit asta mai departe.Asa l-am gasit si pe Seasick Steve, Finley Quaye , Thievery Corporation, si multi multi altii.Acum sunt pe un pattern balcanic din care nu ies, asadar bag toata ziua Gogol Bordello, Balkan Beatbox, JUF , si Kultur Shock.

Mereu am regasit in muzica o liniste aparte, asadar de mic copil aveam un walkman lipit cu scoci, si niste galene rusesti cu burete facut de mine, schimband casetele ca pe cea mai mare placere a vietii.In clasa a patra ascultam Queen, iar mai tarziu am periat cam tot ce insemna rock al anilor respectivi.Am colectionat sute de casete, pe care le gasesc in podul parintilor, prafuite si pline de amintiri.Mereu am cautat artistul care imi transmitea energie pozitiva, asa ca vreau sa va fac o comparatie intre o melodie pe care eu o simt ca fiind infuzie , fata de una cantata pentru ca asa zice impresarul, producatorul publicistul, si studioul.

Acolo unde se termina undergroundul si artistul se ‘prostitueaza’ pentru bani, acolo ma opresc si eu.

vs

si

Beat this!

In primul rand am refacut blogul.Am dorit sa fie mai expresiv, si sper ca a iesit in regula.Masina, precum si drumul nu simbolizeaza doar pasiunea mea pentru masini, si offroad, ci si alergatura constanta in care ma gasesc.Maratonul zilnic…iar apropiatii mei stiu ca nu prea pasesc afara din cursa.

Al doilea lucru, am participat la doua competitii offroad recent, as putea spune in ultima luna si jumatate, iar de la prima asteptam poze si filme, ca sa va arat si voua.In ca astept, detalii puteti gasi pe www.orr.ro , promit ca revin cu poze si filme.

La a doua competitie am participat Duminica, si s-a numit Impotmoliada.A fost un trial in zona frunzanesti, m-am dat cu Arthur copilot, si cu o gramada de prieteni langa mine ( multumesc Dani , pentru suport) , si cred ca m-am clasat undeva pe la mijloc.Important, ca nu am fost printre cele 4 masini rasturnate, sau si mai multe  care au abandonat.Numele predestinat a coincis asteptarilor, si o balta de noroi i-a asteptat, pe concurenti.ma rog, Pe primii 10, iar la prima rasturnare s-a deviat traseul.

A fost o zi friguroasa , incalzita insa de natura prietenoasa a organizatorilor, care au facut o treaba excelenta.Keep up with the good work.

Mai jos, si niste poze:

Excelenta sambata, la mai multe!

Pe langa continutul virtual si informatiile bine structurate, in initiativa pescareasca inceputa de Nicu prin intermediul  Info-delta.ro m-am agatat si eu, astfel ca Sambata, de voie de nevoie, prin toate metodele cinstite si oneste, tre sa prind un peste alaturi de o gasca de pescari well-rounded:

1. Nicu, de la info-delta.ro
2. Chinezu
3. Romeo Huidu
4. Mircea Mester
5. Birkof
6. Sorin Neagu
7. Alex Farca
8. Marius Sigheti
9. Brainiacro
10. Luchian Comsa
11. Petru Pacuraru
12. Bogdan Dascalescu

Una peste alta, ca sa nu ma fac de ras, am zis ca iau un  crapustean de la Metro, pe care il plantez la capatul firului, ca solutie de back-up, daca baietii iau tot pestele din Magura 8, si mie nu imi ramane nimic.

Mai multe gasiti cu mare precizie aici, iar pe twitter cu nume de cod #fishtweetmeet.

Nu care cumva sa aud bafta sau noroc sau succes prin commenturi ca nu le dau approve

Ultimul week-end de vara, eram invitat la o petrecere acolo, asa ca am zis sa merg.Nu mai auzisem niciodata de BlackSeaRama.

Si-am purces la drum, cu permisul abia recuperat, dupa Vama Veche, la 40 de kilometri fiind aceasta localitate.Am ajuns destul de tarziu in noapte din motive obiective cum ar fi uitatul buletinului acasa, si intors de la Giurgiu inapoi in Bucuresti, si nu am apucat atunci sa vad mai nimic , decat o bariera, si un complex imens de vile, asezate cuminte pe 3 randuri.Pe lumina am vazut ca acest complex are 100 de vile, iar fiecare vila are piscina proprie.In fata randului 3, unde am stat noi, se gasea o prapastie, iar inainte de prapastie era bineiteles o piscina de 100 de metri.In spate era un teren de golf, si cam asta era totul.Fiece vila avea 4 dormitoare imense, cu baie proprie si finisaje exceptionale, pe stil mediteranean.

Pot spune cu mana pe inima, ca din toate tarile in care am fost, din punctul de vedere al locatiei, conditiilor si privelistii, asta a fost locatia nr.1. Langa vile era un restaurant, iar in toata aceasta proprietate accesul se facea doar pe baza de cheie.Nu pot spune ca era plin, insa era plin de straini, multi asiatici, romani si oameni care venisera sa cheltuie bani seriosi acolo.

Am petrecut 3 zile excelente acolo, iar cand am plecat mi-am spus zambind in barba ca mai au pana sa ne ajunga pe noi.Curatenia, oamenii, urbanismul, si bunele maniere ale romanilor sunt proverbiale, si de negasit nicaieri.

Nici in Bulgaria.

Mi-am luat de 2 luni un scuter, cu care m-am impacat de minune toata vara.Este de proventienta chinezeasca cu ansamblare si tehnica nemteasca, si a fost un deliciu din toate punctele de vedere, pana acum.Nu am mai gustat cozi, timpi pierduti in trafic, benzina muuulta, consumabile, si a fost si fun.Ma pregatesc sa trec la urmatorul nivel, o Honda transalp, daca unt baiat cuminte, si ascultator, si iau permisul.( care oricum , acum imi este suspendat…)

Tot in categoria ultima luna am fost in delta de 2 ori cred, si acu pregatesc ce-a de-a treia vizita.Delta e un loc captivant pentru mine, pustietatea si intinderile de stuf imi fac cu ochiul.Nu mai zic de pestele pe care nu il prind, dar la care sper, cu ajutorul prietenului PescariPeNet

Mi-am terminat masina de offroad, si acum ma pregatesc pentru un concurs.M-a epuizat moraliceste, fiziceste dar si baneste, dar am ajuns cu ea unde trebuia.

Business wise pregatesc o noua venire a lui Jim Bagnola in Romania, la sfarsit de sept, inceput de octombrie.Tot turneu, 3, sau 4 orase.

Pregatesc un proiect on line, pe partea de turism, un brand de catering si mancare foarte gustoasa, HasHas Club, si altele marunte…

Revin cu urmatorul raport de activitate, curand, sper eu

Vara faina, ce v-a mai ramas din ea!

Ne gasim in Delta…

Cu ce sa incep altceva decat cu ceea ce se pricepe masina cel mai bine sa faca, adica sa te propulseze cu a acceleratie mai mare decat cea a caderii in liber.0-100 km/h in 4.8 s , performanta ce ar putea jena si una din supercarurile consacrate.Turbina isi face aparitia dupa 3000 rpm, se simte intr-un mod violent, fara sa iti miste volanul din mana, sau sa iti afecteze intr-un fel controlul masinii.

Am avut masina in test de vineri pana luni, si de la bun inceput cand am urcat in ea, am fost uimit de saltul tehnologic inregistrat de Impreza.Masina arata fabulos in interior, display de 7 inch cu ecran tactil, navigatie, 8 difuzoare si subwoofer, scaune parca ceva mai permisive si mai moi dcat la precedentele modele, climatronic.Modelul a ajuns la o maturitate, si isi permite sa iasa din nisa.Parca si tobele suna mai cumiti acum, se agita nervoase doar dupa cateva mii de ture.

Am plecat la o scurta plimbare de cum am luat-o, prin zona periferica a Bucurestiului, nu fara sa pierd timp jucandu-ma cu cele mai importante butoane ale masinii:controlul tractiunii si al suspensiei, si al turbinei, intr-un cuvant, un fel de variator de putere.Cred ca este unul din cele mai interesante lucruri pe car ele poti face legat de pasiunea pentru masini, aceea de a putea regla tractiunea, de la 50/50 intre punti, pana la 80/20 spate fata, avand posibilitatea sa blochezi complet diferentialul spate.Ce inseamna asta? Inseamna ca pe zapada , poti bloca spatele complet, iar daca una din roti ramane in zapda, cealalta va trage in continuare, fara nici cea mai mica problema.Este util de asemenea si in cursele de drag, pentru ca blocantul impiedica alunecarea masinii intr-o parte sau alta.

Diferentialul regleaza tractiunea intre punti, iar modulul SI-DRIVE iti permite sa te joci intre diferite sportivitati ale masinii.Eu am mers numai pe SPORT SHARP, ce inseamna putere maxima, zgomot si rigiditate.Nu simteam nevoia de confort…

Plimbarile mele s-au prelungit in noapte, iar pedala de acceleratie s-a regasit cu pedalierul de multe ori , pana m-am indurat sa intru in casa.A doua am reluat sirul plimbarilor, setarilor diferite, si a cautarii de durmuri virajate.Toate zilele au fost o cursa dupa curbe, iar daca imi doream ceva in acele ziele, aceea era sa fiu cateva ore pe Hockenheim, celebrul traseu din Germania, unde multi din boolizi isi fac testele inainte de a accede catre publicul larg.

Voi puncta , cumva , lucrurile bune si cele ce pot fi imbunatatite, la Subaru, 2 saptamani dupa ce am dat-o cu greu inapoi, pentru a a avea mintea mai obiectiva.

- Control Ireprosabil; daca e un cuvant care i-l asociez masinii, ar fi controlul.Directia a precisa, volanul e echilibrat, se simte puternicul pedigree al raliului, intr-o forma mult mai rafinata decat la modelel precedente.Franele sunt bune, ar fi putut fi si mai bune, cred, daca erau noi.Avand insertii metalice, primii kilometri erau insotiti de sunete de placute duse.

-Putere; 320 hp, disponibili la cea mai mica miscare a pedalei de acceleratie.reprize fenomenale pana in 100, 120 km/h.Dupa 150, 160 km/h, se simte ca 4×4 reprezinta inca un mecanism in plus ce trebuie angrenat, si care scade atat viteza maxima, cat si acceleratia.

-Interiorul arata bine, nu scartaie si nici nu arata a plastic, asa cum se intampla in trecut.Butoanele sunt dichisite, luminile rosii consacrate se regasesc in mediul optim, iar sonorizarea este peste medie.

-Consumul; eu am ‘chinuit-o’ de 17 %. Suspect de putin, facand o medie de 4000 rpm, dupa 4 zile.Este consum mai mic decat al unui suv pe benzina, cu motor asemenator, non turbo, si nu atat de pus la treaba.Bravo Impreza!

-Rotile au fost pe 19 Inch, modelul aratand foarte, foarte bine.Se simteau stabile, fara zgomot de rulare pronuntat.

-Portbagajul, si locurile din spate erau decente, incadrate in clasa hatch, textura scaunelor fiind interesanta si comoda.

-Garda inalta mi-a permis sa intru si pe dum de piatra, comportamentul fiind ireprosabil.

Pentru pasionatii de masini, ca si mine, masina este un deliciu.Comportamentul, motorul, zgomotul, si brandul fac un cocktail greu de refuzat.