Cum nu am mai scris de multisor pe-al meu jurnal virtual, si am primit plangeri in posta si petitii pentru continuarea aventurilor habarniste, m-am decis sa-mi reiau obiceiurile electronice.

Revelionul 2011-2012 a fost primul revelion pe care l-am simtit intr-adevar altceva decat o masa copioasa si 3 melodii saltarete.Inveitabil, experientele mele de pana acum, mai ales cele din ultimii ani se rezumau la asta…

Am luat decizia in noiembrie sa mergem in Maramu’, si sa petrecem in Viseul de Sus trecerea dintre ani.Auzisem de ani buni de Mocanita de pe Valea Vaserului, insa pana acum nu prea am apucat sa aprofundez ideea, asadar, iate-ne in gasca mare de 26 de persoane ca inchiriem pensiunea La Cassa din Viseul de sus, careia ii multumim pentru rabdare, bucatele bune si felul lor de a fi.Seara dinaintea serii revelionului am ajuns cu totii din parti diferite ale tarii, ne-am cazat, si beininteles ne-am pus sa gustam palincuta casei.Ne-a placut asa de mult incat la un moment dat, 4 baieti ne-am hotarat sa facem un offroad spontan prin padure, cu o toyota hilux pe care de curand am achizitionat-o.

Am mers kilometri intregi prin padure, printr-un intuneric ca smoala, zapada de 20 de cm.Am lasat semnalul la telefonul mobil in urma, drumul s-a terminat si noi am inceput sa mergem pe albia raului Viseu.Din pustietate a aparut linia mocanitei si am inceput s amergem pe linie, pe un traseu pe care nu se circula.Evident la un moment dat, linia fiind ingusta am vrut sa iesim de pe ea, sa coboram pe o poteca, si cand am facut un unghi mai mare, am ramas blocati intr-un sant in stanga liniei, plin de mal, apa, si zapada, care nu se vedea fiind acoperit initial de nea. Eu , incaltat cu geox, pantofi de vara perforati, ceilalti baieti din masina nu erau mai acatarii, asadar 2 ore am incercat cam tot ce se putea incerca in materie de scos masina.Degetele ne erau murate, picioarele inghetate si spiritele frante.Problema era ca daca trebuia sa ne intoarcem pe jos sa cerem ajutor, trebuia sa mergem pe jos prin rau prin care am mers cateva sute de metri, sentiment deloc placut.

Ultima incercare a fost cu noroc, am facut un pod santul in spatele masinii, din lemne culese de pe acolo, si am iesit.Am mers in marsalier aproape 1 km, si ne-am intors catre pensiune, unde lumea ne astepta cu sufletul la gura, nestiind nimic de noi de cateva ceasuri bune.A fost ultima aventura a lui 2011.

A doua zi am avut o tentativa de schi la Borsa, unde m-am simtit ca si cum as fi avut intentia de a schia pe o cariera de piatra.Erau mai multe pietre decat zapada, si seara ne-am imbarcat cu toti in ceea ce avea sa fie, drumul nostru catre petrecere.

Mocanita noastra o chema “Mariuta’ si avea 102 ani pe muchie. Era la fel de tinerica, zvelta si calduroasa, nemodificata cu nimic de cum a lasat-o Dumnezo.Avea banchete din lemn, geamuri fragile, si godin in fiecare vagon.Lumina era asigurata de cele doua felinare prinse cu un cui in tavan, iar pentru cine nu stie, este cel mai ecologic vehicul pentru ca merge pe abur.Pe langa ca scartie din toate incheieturile si merge cu 12 km/h, plimbarea a fost o experienta tare minunata prin prisma atmosferei create si a palincii pe care o aveam in dotare.Am avut o oprire intermediara, unde am gustat cateva bunatati locale, si iata-ne ajunsi in poiana.Acolo totul arata feeric, in creierul muntilor si inima padurii, era o mica poienita cu un rau susurand langa, unde erau mese facute din busteni, felinare mici pe fiecare masa, muzica, gratar, si palinci.Minute mai tarziu a pornit si cel mai mare foc vazut de mine pana acum, cu o valvataie de 10 metri inaltime, iar trecerea dintre ani a fost urmata de sampanie si focuri de artificii.2 ceasuri mai tarziu am plecat inapoi spre Viseu cu amintiri deja vii in suflet, si cu inima incarcata pentru noul an.

1 Ian m-a gasit vizitand Manastirea Barsana, Cimitirul Sapanta si alte mici si marunte.2 Ian am schiat in Cavnic, toata ziua, si am admirat singura partie din tara cu zapada naturala, indestulatoare.

Un an Bun sa avem cu totii!

2011-2012

http://cariereonline.ro/articol/cum-sa-reinvii-o-afacere-ingropata-de-criza

Management si Leadership in Romania Libera

http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/angajari/de-ce-aveti-nevoie-pentru-a-fi-manager-232115.html

Leadership

http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/angajari/un-lider-trebuie-sa-aiba-viziune-216624.html

Da, deci pentru cei curiosi de ce nu am mai scris, petrecerea de ziua mea a durat pana cum 2 ore.Glumesc, insa desi tardiv, vreau sa multumesc tuturor celor ce mi-au urat de bine, si care ne-au calcat pragul cafenelei.

3 luni de cand nu am mai scris pe blog.3 luni care au zburat pentur ca am fost peste masura de ocupat cu mutatul si constructiile.Nu v-as putea dori niciodata sa refaceti o casa din 1880, sa aveti un santier general, si sa trebuiasca pe la mijlocul santierului sa te muti acolo.Elementul constant este praful si nervii intinsi la maxim, insa acum a trecut, oarecum.Am cumparat o casa din 1880, pe care am renovat-o din caramida in caramida, pastrandu-i usile din lemn din 1950, sobele italiene din 1930 si scara care are aproape 100 de ani si fost reconditionata de catre propria-mi persoana, cu lenea pusa’n cui.In curand va dau si poze, si va astept si al un suc de struguri sa vedeti ce-am facut.

Pe langa asta nu prea am putut face nimic, pot spune ca am avut doua joburi in a coordona diversele echipe de constructori, si a baga mana acolo unde e nevoie.A fost greu, insa acum, la sfarsit a meritat fiecare minut si strop de energie.

Asadar, de acum promit ca voi scrie mai des, si ca voi tine la curent cu ce mai intreprind.Pana ulta alta pregatesc un turneu de Team Management cu Jim Bagnola, in Cluj, Belgrad, Timisoara si Bucuresti, precum si lansarea unui super program de ‘masterat’ in leadership sustinut de 4 guru in domeniu, pe durata unui an.Toate aceste bunatati vor fi prezentate pe larg, atunci cand sunt toate batute in cuie.

So, I am alive and kicking!

Asa cum probabil cativa din voi stiti, in foarte putine zile schimb prefixul.Incerc sa indepartez depresia cu o mare petrecere, unde sarbatoresc cei 30 de ani de viata, alaturi de sotia mea care implineste si ea 27, asa ca avem petrecere dubla, asadar dubla distractie.

Petrecerea va avea loc la HasHas, in Vasile Lascar 24, Duminica , 3 Iulie , incepand cu ora 19.00 pana cand ne plictisim de batranete.Asadar, daca ne esti prieten, daca ne stii , daca nu ne stii, dar daca vrei sa ne urezi de bine, te invitam la o limonada si la un pahar de sampanie.

Cu o confirmare pe telefon, va asteptam!

Secsimioritza reprezinta ideea unui pictorial lunar sexi, neconventional, ce transmite un mesaj sau o balba, care apartin unor persoane publice. Vrea sa aduca in prim plan, momentele de lacuna din capul oamenilor pe care, de multe ori, ii idolatrizam, ne sunt modele si ne conduc.

Ideea initiala s-a numit sexi unconventional si s-a dorit a fi un vehicul de comunicare pentru mai multe branduri, complementare, care pot prezenta proiectul catre clientii si partenerii lor. In afara de noi, gasca de la HasHas s-au alaturat pe rand: Manu – geniul verde, Cristian – artistul de machiaj, Bogdan si Mihai – magicieni in spatiul virtual, Ioan – pictorul din postproductie, Elena – vocea noastra, Mihai – a desenator si tare sper ca nu mai uit pe nimeni in acest moment. Ah, si Andreea, care ni s-a alaturat saptamana trecuta si care ne-a ajutat sa avem cu totii tricouri personalizate la evenimentul de lansare al Decat o Revista #6, care a avut loc marti seara in Club Control.

Trecand in repetate randuri prin diferite metode de brainstorming in care am adus in discutie tot soiul de “Valori” romanesti ne-am gandit ca numele secsimioritza se potriveste cel mai bine pamfletului nostru.

Acesta este motivul pentru care, inca de la inceputul acestui an s-au gasit multe poze funny la mine pe facebook. Erau poze de la  making of, unde ne-am distrat grozav si ne-am simtit foarte bine.

Secsimioritza este un proiect voluntar si benevol, non profit si neasociat nici unui interes decat acela de a-i face de cacao pe niste neni, prin ceea ce ne este caracteristic tarisoarei noastre, femei frumoase si haz de necaz.

Formula sexi, neconventionala de prezentare este www.secsimioritza.ro

Am cunoscut sute de oameni pasionati de acelasi sport, iarasi versiunea fiecaruia de a se antrena este o poveste.Se discuta despre prize diferite, despre modalitati de lucru despre aparate, despre suplimente, despre ore de lucru, insa nu despre cel mai important lucru in sine, despre MUNCA, despre EXERCITII, despre EFORT.

Am inceput sa ma antrenez de scurta vreme cu Florin Uceanu, in dorinta de a mai slabi cateva kilograme, si de a invata cum sa lucrez corect exercitii, de la un multiplu campion national.

Nu pot spune decat ca am incercat un sentiment de dezamagire la inceput, intrucat ma asteptam la un sistem complex de antrenament, prize interesante, miscari inovative, solutii eficiente si miscari nemaivazute.In locul tuturor acestea, Florin m-a indrumat catre exercitii relativ simple, insa repetate de un numar atat de mare , incat imi inclestau fiecare fibra, si imi umpleau fruntea de sudoare.Desi nu intelegeam scopul, am urmat antrenamentul, iar dupa o saptamana jumatate , si o febra musculara cumplita, am inceput sa inteleg.

Am inteles ca ceea ce lipsea, era munca, travaliul, chinul si efortul fizic dus peste limite.Am inteles ca toata aceasta industrie pregateste un scenariu frumos colorat, in care oamenii vor fi intr-o forma de exceptie, fara efort si fara munca.Am cazut si eu in plasa acestei scene, si brusc am inteles ca asta se intampla peste tot.Toti oamenii vor scurtaturi, toti vor sa faca programe intensive care te invata sa vorbesti spaniola in 24 de ore, toti vor sa invete sa fie lideri in 2 zile de curs, toti vor sa fie nemaipomeniti manageri in jumatate de an.Toti vor lucruri mari, fara efort, fara munca.

Traim vremuri in care comunicarea a devenit mai importanta decat produsul, in care frustrarea se transforma in dorinta, ulterior in nevoie, iar solutie propusa de cele mai multe ori sta intr-o pacaleala.Nenii aia cu corpul sculptat nu au reusit sa ajunga acolo cu aparatele in care in 2 minute ai terminat de lucru, iar antreprenorii de succes, vizionarii, nu si-au cladit cariera citindu-si propria carte.Fugim de munca si de efort, si ma tem ca de cele mai multe ori, asta este solutia pentru rezolvarea celor mai multe dintre probleme noastre.

Poate ca sunt un idiot evocand un asemenea truism, insa zilele trecute am auzit una din cele mai potrivite vorbe, asociate ideei mele:Speculatia este cel mai rau lucru pe care il poti invata.

Acum ca am inteles asta, ar fi o idee sa ies din pattern, asadar va tin la curent…

Doresc sa imi aduc si eu aportul personal, si sa disting diferentele prin filtrul personal.

Astfel, doresc sa precizez de la bun inceput ca cele doua pozitii nu sunt concurentiale, sunt complementare, si e chiar recomandat sa fie asa.Managerul reprezinta persoana cu puterea formala de a conduce un grup, si care isi exercita puterea ierarhica pentru binele organizatiei, din prisma experientei/know howului/skillurilor dobandite.Pana aici toate bune si frumoase, manageri avem in orice organizatie, de orice fel.

Liderul este persoana care acumuleaza influenta asupra unui grup, la nivel informal, pe baza relatiilor personale cu echipa, a viziunii sale, a capacitatii de a avea rezultate.Liderul este cel care inspira pe cei de langa el, iar actul de urmare a lui este unul firesc, normal si nefortat.El conduce majoritar grupul, si nu se sfiaza sa urmeze pe alt membru al echipei, atunci cand este cazul.

Managerul lider este Mecca oricarei organizatiei.Este motorul echipei, iar cat mai multe asemenea motoare in mod firesc sporesc performanta.

Sunt persoane usor de recunoscut prin naturaletea prin care conduc echipa, si prin care obtin rezultate.Sunt pietre rare in orice organizatie, iar de cele mai multe ori, regula Paretto prin care 20 % din echipa ofera 80% din performanta ( sper eu intepretata si adaptata corect), este adevarata din prisma lor.

Managerul-Lider nu este o persoana nascuta cu aceste abilitati.Nu se incadreaza intr-un sablon predefinit, iar calitatile native nu ii vor conferi in mod automat aceasta pozitie.La fel ca orice sportiv de performanta, reusita se bazeaza pe foarte mult exercitiu, determinare si disciplina.Se invata, se practica, si se trece la urmatorul nivel.

In perioada de criza in care ne aflam, piata de consultanta, training si coaching a scazut exponential.Surpriza a fost ca nu pentru ceea ce inseamna consultanta in leadership.Poate ca din cauza ca ma apropii eu de 30 de ani, poate ca din cauza ca am invatat businessul, sau poate ca in momentele cele mai dificile din cadrul unei organizatii, sinergia dintre lideri si followeri e mai importanta decat obiectivul.

Urmaresc avid in toate mediile in care ma invart, cine este liderul, de ce este, cum preda stafeta, intr-un cuvant, cum functioneaza actul de leadership.

Daca ar fi sa fac o paralela la mediul organizational, comparati-l cu o barca imensa, in care fiecare vasleste in legea lui.Unii vaslesc, altii se joaca, altii se cearta, altii au scapat vasla, altii striga.O asemenea barca cu 100 de persoane, va fi usor depasita de o barca de 10 persoane, care vaslesc in sincron, organizat, la maximul de potential.

De ce? Pentru ca acolo unde nu exista lideri nu exista nimeni care sa inspire o viziune, o misiune si valori.Pentru ca acolo unde nu exista lideri, barca e in deriva, iar inertia este singura forta de propulsie.Acolo unde nu exista lideri nu exista obiectiv, si nici pasi in calea indeplinirii lui.

Asadar, cu cat mai multi lideri intr-o organizatie, cu atat mai mult e posibil ca organizatia in sine sa devina un lider.Asta nu am spus-o eu, ci un nene…

Ii iubesc pe colegii de breasla, antreprenori cu acte’n regula si PR personal, ce isi umfla plamanii pentru a sufla in panzele propriei barci.Ei se stiu, se recunosc si se admira in splendoarea umbrei (liliputane), cumparand businessuri falimentare dar laudandu-se cu primul milion.

Si cand in barca vaslesti singur, si toti ceilalti se arunca in apa, cand ANAF-ul te urmareste precum paza de coasta, iti dai seama ca esti un pacalici si o gluma buna. Si acum, ia sapunul si sfoara si devino stire de la ora 5.

Asta a fost cu dedicatie, se stie!